Aceste comportamente se exprima prin faptul ca parintele stabileste limite si se bazeaza pe faptul ca copilul va invata din consecintele greselilor pe care le face. El va explica de ce regulile sunt importante si trebuie urmate. Asadar discuta cu copilul si ii asculta punctele de vedere chiar daca nu este de acord cu acestea.

Copilul va fi independent, isi va exprima parerile si nemultumirile, ii va respecta pe cei din jurul sau si va accepta criticile, invatand din greseli.

In concluzie, copiii adaptati sunt cei ai caror parinti sunt capabili sa stabileasca un echilibru intre asteptarile pe care le au de la copil si respectul pentru autonomia acestuia, element dublat de caldura si sustinere emotionala. Atat parintii autoritari, cat si cei care manifesta un stil democratic exprima asteptari fata de copiii lor si folosesc controlul, dar cei autoritari se astepta sa nu le fie puse la indoiala opiniile, in acest mod libertatea de opinie a copilului fiind redusa considerabil. Acesti copii se supun autoritatii, iar spontaneitatea lor este redusa.  Dimpotriva, parintii care permit copiilor suficienta libertate de exprimare ii ajuta sa-si dezvolte spiritul de independenta. Parintii permisivi formuleaza putine cerinte fata de copii, iar acestia vor avea dificultati sa isi controleze impulsurile, sa se maturizeze si sa isi asume responsabilitati.  

Procesul prin care copiii invata sa respecte o serie de reguli sau prin care invata ceea ce este cinstit si corect, incepe inca din primii ani ai copilariei. Dezvoltarea treptata a capacitatilor cognitive si emotionale ii permit copilului sa invete ceea ce este bine si ceea ce este rau si sa se comporte in consecinta. in acest proces de invatare ei au nevoie de ajutorul adultilor, in primul rand de al parintilor. Dar parintii trebuie sa faca fata nu numai responsabilitatilor de familie, ci si celor pe care le implica locul de munca. Petrecerea timpului cu copiii lor pare a fi o mare provocare pentru parinti. Pe de o parte, scade durata de timp pe care parintii pot sa o petreaca cu copiii, pe de alta parte, influentele sociale negative sunt tot mai puternice. Astfel, tot mai multi parinti se afla in situatia de a nu sti cum sa procedeze cu copiii lor. in acest context, nevoia de sprijin acordat parintilor devine tot mai mare. 

Studiile au demonstrat ca stilurile de parenting isi pun amprenta asupra succesului scolar al copiilor. Stilul democratic care pune accent pe incurajare, sprijinirea initiativelor copilului si pe comunicare este asociat cu rezultate scolare mai bune decat strategiile caracterizate prin pedepsirea greselilor si descurajarea initiativelor proprii ale copiilor (Baumrind, 1989; Pianta and Nimetz, 1991). De asemenea, s-a dovedit si faptul ca frecventa comportamentelor problematice este mai mica in cazul copiilor care beneficiaza de un stil parental democratic, decat in cazul celor care beneficiaza de un stil autoritar sau permisiv. in plus, rezultatele scolare slabe se asociaza cu un mediu familial caracterizat prin relatii ostile.

Ceea ce doresc majoritatea parintilor pentru copiii lor este ca ei sa fie fericiti, sa aiba succes si realizari la scoala, sa aiba prieteni pe care sa se poata baza. Dar aceste lucruri nu se intampla de la sine, pe masura ce copiii cresc, ci parintii trebuie sa actioneze intr-un anumit fel. Sondaje realizate in SUA au aratat faptul ca, in prezent, parintii considera ca este mult mai greu sa iti cresti copilul “bine” decat acum 20 de ani (Donahue 1998). Doi din trei parinti simt ca nu este bine ceea ce fac. Iar 75% dintre ei spun ca ar incerca sa faca lucrurile altfel, dar nu stiu ce trebuie sa faca, in contextul in care schimbarile rapide din jur sunt percepute ca fiind coplesitoare. Asadar, rolul de parinte implica foarte multe cunostinte si abilitati necesare zi de zi. Problema este ca aceste cunostinte si abilitati nu sunt innascute si nu apar atunci cand o persoana devine parinte. Fiecare invata sa fie parinte de la cei din jurul sau, de la parintii sai, din informatiile auzite sau citite. Uneori insa ceea ce invata interactionand cu ceilalti nu este suficient pentru a fi parintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta si pentru a creste sanatos fizic si mental. De multe ori, parintii au intrebari la care nu au raspunsuri sau observa comportamente ale copilului lor la care nu stiu cum sa reactioneze.

In aceasta ordine de idei SERVICIILE NOASTRE SE ADRESEAZA:

• Parintilor ai caror copii au dificultati comportamentale, sociale si emotionale (tristete, agresivitate, crize de furie, opozitionism)
• Parintilor cu dificultati emotionale (stress, anxietate, depresie)
• Familiilor aflate in situatii de criza (divort, deces, boli cronice ale parintilor)
• Profesionistilor (medici pediatri, psihiatri, medici de familie, cadre didactice)